
Dor de un trecut pe care nu l-ai trăit.
„Vrei verile anilor '90. Cafenelele Parisului interbelic. O copilărie care nu a fost a ta."
„Anemoia” — dor pentru un timp niciodată trăit. E adesea o reacție la prezent: estetizăm trecutul pentru că oferă claritate, lentoare, certitudini. Nu e patologic; devine problemă doar când blochează relația cu acum-ul.