
Te uiți la tine cum te uiți la tine.
„Există o oboseală specifică în a-ți analiza fiecare reacție, fiecare cuvânt, fiecare tăcere."
Auto-observația cronică e o strategie de control: dacă mă văd înainte să mă vadă alții, nu pot fi surprins. Dar transformă fiecare interacțiune într-o sală de monitorizare. Spontaneitatea devine imposibilă.